patentat, ~ă [At: MACEDONSKI, O. III, 82 / Pl: ~ați, ~e / E: patenta] 1-22 smf, a (Persoană) căreia i s-a acordat o patentă (1-11). 23 a (D. invenții; asr) Brevetat. 24-25 smf, a (Înv) (Persoană) care plătește patentă (10). 26 a (Fig; prt; d. oameni și însușirile lor) Notoriu. 27 a (Fig; prt; d. oameni și însușirile lor; rar) Care are o proastă reputație Si: interlop.