8 definiții pentru patentar patentariu


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

patentar sm, a [At: (a. 1833) DOC. EC. 530 / V: ~riu / Pl: ~i / E: patentă + -ar] (Înv) 1-2 (Persoană) care plătea patentă (10) Si: (îvr) patentaș (1-2). 3-4 (Persoană) cu patentă (11) Si: (îvr) patentaș (3-4).

PATENTÁR, patentari, adj. m. (Învechit) Care plătea patentă (2). Clasele plătitoare de dări erau clăcașii... neguțătorii patentări. I. IONESCU, D. 117. ♦ (Substantivat) Patentarii s-au sporit deodată de la 631, cîți erau în 1863, la 1742 în 1864. I. IONESCU, P. 141.

PATENTÁR, patentari, adj. m. (Înv.; adesea substantivat) Care plătea patentă (2). – Din patentă + suf. -ar.

patentar m. cel înscris între cei cu patentă.

*patentár m. (d. patentă). Acela care plătește patentă.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.


Dicționare specializate

Aceste definiții explică de obicei numai înțelesuri specializate ale cuvintelor.

patentár, patentári, adj., s. (înv.) (persoană) care plătește patentă; (persoană) cu patentă.

Intrare: patentar
adjectiv masculin (AM1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • patentar
  • patentarul
  • patentaru‑
plural
  • patentari
  • patentarii
genitiv-dativ singular
  • patentar
  • patentarului
plural
  • patentari
  • patentarilor
vocativ singular
  • patentarule
  • patentare
plural
  • patentarilor
patentariu
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

patentar patentariu

  • 1. învechit Care plătea patentă.
    exemple
    • Clasele plătitoare de dări erau clăcașii... neguțătorii patentari. I. IONESCU, D. 117.
      surse: DLRLC
    • (și) substantivat Patentarii s-au sporit deodată de la 631, cîți erau în 1863, la 1742 în 1864. I. IONESCU, P. 141.
      surse: DLRLC

etimologie:

  • patentă + sufix -ar.
    surse: DLRM