14 definiții pentru pataramă patarama pătăramă


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

PATARÁMĂ, patarame, s. f. (Pop. și fam.) Întâmplare neplăcută sau neobișnuită; pățanie. ◊ Expr. A ști patarama cuiva = a cunoaște slăbiciunile sau defectele cuiva, a ști cât prețuiește cineva. A da (sau a cădea, a ajunge, a gusta) patarama cuiva = a o păți la fel cu altcineva. – Cf. pătăranie.

patara sf [At: GORJAN, H. IV, 102/7 / V: (îrg) pătăr~, (reg) ~ma / Pl: ~me, (înv) pătărămi / E: cf pătăranie] 1-2 (Îrg) Întâmplare (neplăcută). 3-4 (Îe) A da (sau a cădea) în (sau a ajunge, a gusta) ~ma cuiva A o păți la fel cu altcineva. 5 (Îe) A ști ~ma cuiva A cunoaște firea, obiceiurile, cusururile cuiva Si: (reg) a ști moarea cuiva. 6 (Îdt) Năsălie.

PATARÁMĂ, patarame, s. f. Întâmplare neplăcută sau neobișnuită; pățanie. ◊ Expr. A ști patarama cuiva = a cunoaște slăbiciunile sau defectele cuiva, a ști cât prețuiește cineva. A da (sau a cădea, a ajunge, a gusta) patarama cuiva = a o păți la fel cu altcineva. – Cf. pătăranie.

PATARÁMĂ, patarame, s. f. Întîmplare neplăcută sau neobișnuită; pățanie, pătăranie. Prefăcătorii de vulpe bătrînă parcă n-ar fi știut pînă acum de patarama Sultănichii. DELAVRANCEA, S. 52. Împăratul... știa de patarama celei dinții fete. ISPIRESCU, L. 392. De vă veți mai împotrivi mie la orice voi face, toți o să gustați patarama celorlalți și încă mai cumplit decît ați văzut. GORJAN, IV 102. ◊ Expr. A ști patarama cuiva = a ști ce fel de om e cineva, cît plătește cineva. Trebuie să mergem la ei numaidecît. Știu eu patarama lor. Să-i iei cu repedea, că le piere piuitu. VLAHUȚĂ, O. A. I 154.

PATARÁMĂ ~e f. Întâmplare neplăcută. /cf. pătăranie

pataramă f. pățanie: ținea încă minte patarama de ieri POP. [Compromis din pat, pățesc, și patimă].

patarámă f., pl. e și pătărămĭ (probabil, d. turc. batyrma, cufundare. Cp. cu cataramă). Munt. Fam. Pățanie, întîmplare neplăcută. A-țĭ da în pataramă, a-țĭ da în teapă, a reveni la vechĭu nărav. – În Mold. pătăránie (pop. pataránie), pl. pătărăniĭ (Șez. 33, 30).

pătăra sf vz pataramă


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

patarámă (pop., fam.) s. f., g.-d. art. patarámei; pl. pataráme

patarámă s. f., g.-d. art. patarámei; pl. pataráme


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

PATARÁMĂ s. v. pățanie.


Dicționare specializate

Aceste definiții explică de obicei numai înțelesuri specializate ale cuvintelor.

patarámă, pataráme, s.f. (înv. și reg.) 1. pățanie, întâmplare neplăcută. 2. năsălie.

Intrare: pataramă
pataramă substantiv feminin
substantiv feminin (F1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • patara
  • patarama
plural
  • patarame
  • pataramele
genitiv-dativ singular
  • patarame
  • pataramei
plural
  • patarame
  • pataramelor
vocativ singular
plural
patarama
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
pătăramă
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.