9 definiții pentru pasivism


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

PASIVÍSM s. n. (Rar) Atitudine a omului pasiv (I 1); tendință spre pasivitate. – Pasiv + suf. -ism.

PASIVÍSM s. n. (Rar) Atitudine a omului pasiv (I 1); tendință spre pasivitate. – Pasiv + suf. -ism.

pasivism sn [At: CV 1949, nr. 1, 26 / Pl: (rar) ~e / E: pasiv + -ism] 1-7 (Rar) Pasivitate (1-7). 8 (Rar) Tendință spre pasivitate. 9 (Spc) Tactică politică adoptată în 1869 la conferința de constituire a Partidului Național Român din Transilvania, prin care membrii acestui partid, nerecunoscând dualismul austro-ungar și alipirea Transilvaniei la Ungaria, au hotărât să boicoteze alegerile și viața parlamentară din Ungaria.

PASIVÍSM s.n. 1. Atitudinea celui pasiv; tendință spre pasivitate. [Cf. it. passivismo, germ. Passivismus].

PASIVÍSM s. n. pasivitate (1). (< it. passivismo, germ. Passivismus)


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

PASIVÍSM s. v. apatie, delăsare, inactivitate, inacțiune, indiferență, indolență, inerție, insensibilitate, neactivitate, nepăsare, pasivitate, placiditate, tembelism.

pasivism s. v. APATIE. DELĂSARE. INACTIVITATE. INACȚIUNE. INDIFERENȚĂ. INDOLENȚĂ. INERȚIE. INSENSIBILITATE. NEACTIVITATE. NEPĂSARE. PASIVITATE. PLACIDITATE. TEMBELISM.


Dicționare enciclopedice

Definiții enciclopedice

PASIVÍSM (< germ.) s. n. 1. Pasivitate (1). 2. Tactică politică adoptată în 1869-1905, de membrii Partidului Național Român din Transilvania, la conferința de constituire de la Miercurea Ciuc, prin care, nerecunoscând alipirea Transilvaniei la Ungaria și și dualismul austro-ungar, au hotărât boicotarea alegerilor din Ungaria.

Intrare: pasivism
substantiv neutru (N29)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • pasivism
  • pasivismul
  • pasivismu‑
plural
genitiv-dativ singular
  • pasivism
  • pasivismului
plural
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)