pasență TDRG nu cunoaște cuvîntul. CADE îl inserează, cu variantele pasiență, pasianț, pasians, aceasta din urmă fiind singura pe care dicționarul o consideră învechită. Tocmai aceasta este singura pe care o cunoaște DU (de altfel cu definiție greșită). Îndreptarul ortografie și DLRM recomandă forma pasiență, ceea ce după părerea mea este o greșeală, deoarece singura formă răspîndită astăzi este pasență. (Vezi expresia recentă să iasă pasența „să aranjezi lucrurile bine”.) Cît privește originea, CADE tratează toate formele în bloc și, conform obiceiului, le declară franțuzești (la fel DLRM). Este adevărat că punctul de plecare îl formează fr. patience, dar e imposibil de crezut că toate variantele pe care le-am reprodus derivă direct din forma franceză, cu atit mai mult cu cît aceasta nici nu se prea întrebuințează în Franța (francezii zic réussite). Cred că patience cu sensul de „pasență” era răspîndit în Franța pe vremea când romîna încă nu împrumuta cuvinte direct din franțuzește. Forma pasians provine fără îndoială din rusă (пасъянс, vezi Scriban ; vezi și bg. пасианс). Pentru gen, vezi aici mai sus, p. 44. Forma pasiență reproduce un intermediar grecesc, πаσιέντα. Fără îndoială că tot de aici este și forma pasență. Să nu uităm că majoritatea termenilor mai vechi privitori la cărțile de joc provin din grecește.