partoș a [At: ALR I, 1552/148 / Pl: ~i, ~e / E: mg pártos] (Reg) Fățarnic.

Partoș, m-re în com. Banloc, jud. Timiș, întemeiată, potrivit tradiției, în sec. 16. În sec. 18 i s-a adăugat Bis. mare (1750-1753), ctitorie a lui Marcu Muțiu, unul dintre cele mai frumoase edificii baroce din mediul românesc. De o deosebită valoare este iconoclastul paraclisului, datând din sec. 17.

Partoș v. Partenie II 2.

Iosif cel Nou de la Partoș (1568-1956), sfânt, monah al m-rii Pantacrator de la Athos, apoi mitropolit al Timișoarei din 1650, de unde s-a retras în 1653 la m-rea Partoș din Banat, important centru bisericesc cu o școală de preoți. Moaștele sale au fost mutate în 1956 la catedrala mitropolitană de la Timișoara, fiind canonizat de Sf. Sinod la 28 februarie 1950. Este sărbătorit la 15 septembrie.

partoș, -ă, adj. (reg.) fățarnic.