9 definiții pentru partnic parnic


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

partnic, ~ă [At: DOSOFTEI, V. S. noiembrie 155v/22 / V: ~rnic / Pl: ~ici, ~ice / E: parte + -nic] (Înv) 1 smf Părtaș. 2 smf Fiecare dintre persoanele care aparțin unei grupări, unei colectivități etc. 3 smf Fiecare dintre cei care sunt adepții unei idei, ai unei credințe etc. 4 a Parțial. 5 a (Înv; îs) Product ~ Produs parțial. 6 a Particular.

PÁRTNIC, -Ă, partnici, -e, adj. (Învechit) Propriu, personal, particular. Dolgorucii priveau mai mult la partnicul lor interes, decît... la al patriei. NEGRUZZI, S. II 145.

PÁRTNIC, -Ă, partnici, -ce, adj. (Înv.) Propriu, personal. ♦ (Substantivat, m.) Părtaș. – Din parte + suf. -nic.

pártnic, -ă s. și adj. (d. parte cu sufixu -nic). Vechĭ. Părtaș, participant, tovarăș. Părtinitor. V. părtnicie.

parnic2, ~ă smf vz partnic

parnic1 sn [At: SCL 1969, 135 / Pl: ~ice / E: rs парник] (Mol) Vas mare pentru păstrat vinul.


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

PÁRTNIC adj. v. individual, particular, parțial, personal, propriu.

partnic adj. v. INDIVIDUAL. PARTICULAR. PARȚIAL. PERSONAL. PROPRIU.


Dicționare specializate

Aceste definiții explică de obicei numai înțelesuri specializate ale cuvintelor.

párnic, párnice, s.n. (reg.) vas mare (pentru păstrat vinul).

Intrare: partnic
partnic adjectiv
adjectiv (A10)
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • partnic
  • partnicul
  • partnicu‑
  • partnică
  • partnica
plural
  • partnici
  • partnicii
  • partnice
  • partnicele
genitiv-dativ singular
  • partnic
  • partnicului
  • partnice
  • partnicei
plural
  • partnici
  • partnicilor
  • partnice
  • partnicelor
vocativ singular
plural
substantiv neutru (N2)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • parnic
  • parnicul
  • parnicu‑
plural
  • parnice
  • parnicele
genitiv-dativ singular
  • parnic
  • parnicului
plural
  • parnice
  • parnicelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)