PARTNIC s.m. 1. (Mold., Ban.) Părtaș. A: Să să facă partnie patimilor despuitoriului nostru. DOSOFTEI, VS. C: Partnik. Particeps. AC, 358. 2. (Mold.) Adept, partizan. Iară nu numai cu treacerea ... Dachii să fie apucat o parte din limba românească (precum Zamoschie leahul și alalți aceștii păreri parnici vîntureazâ). CANTEMIR. HR. Variante: parnic (CANTEMIR, HR.). Etimologie: parte + suf. -nic.