partinitate sf [At: CONTEMP. 1949, nr. 164, 9/5 / E: partinic + -itate] 1 Caracteristică principală a unei ideologii, exprimând faptul că reprezintă interesele unui partid și constituie o armă de luptă pentru realizarea lor. 2-3 (Spc; iuz) Caracter partinic (2-3) al partidului clasei muncitoare.