2 intrări

18 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

particularizare sf [At: MDA ms / Pl: ~zări / E: particulariza] 1-2 Transformare în obiect cu însușiri particulare (4, 7). 3 Căpătare a unor particularități (7).

PARTICULARIZÁRE s.f. Acțiunea de a (se) particulariza și rezultatul ei. [< particulariza].

PARTICULARIZÁ, particularizez, vb. I. Refl. și tranz. fact. A deveni sau a face să devină particular (I 2); a (se) reduce la un caz concret; a (se) individualiza. – Din fr. particulariser.

PARTICULARIZÁ, particularizez, vb. I. Refl. și tranz. fact. A deveni sau a face să devină particular (I 2); a (se) reduce la un caz concret; a (se) individualiza. – Din fr. particulariser.

particulariza vrt [At: ALEXI, W. / Pzi: ~zez / E: fr particulariser] 1-4 (A deveni sau) a face să devină particular (4, 7) Si: a (se) individualiza.

PARTICULARIZÁ vb. I. tr. și refl. 1. A spune (ceva) cu amănunte. 2. A restrânge la un singur caz. [< fr. particulariser, cf. lat. particularis].

PARTICULARIZÁ vb. tr., refl. 1. a spune (ceva) cu amănunte. 2. a restrânge la un singur caz, a individualiza. (< fr. particulariser)

A SE PARTICULARIZÁ mă ~éz intranz. A căpăta trăsături strict particulare; a deveni individual; a se individualiza; a se singulariza. /<fr. particulariser

A PARTICULARIZÁ ~éz tranz. A face să se particularizeze. /<fr. particulariser

*particularizéz v. tr. (d. particular). Fac particular, deosebesc: îmĭ particularizez interesele. Precizez pînă în ultimele amănunte: a particulariza un caz, un eveniment.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

particularizáre s. f., g.-d. art. particularizării

particularizá (a ~) vb., ind. prez. 3 particularizeáză

particularizá vb., ind. prez. 1 sg. particularizéz, 3 sg. și pl. particularizeáză


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

PARTICULARIZÁRE s. v. individualizare.

PARTICULARIZARE s. individualizare, (rar) personalizare. (~ unor trăsături.)

PARTICULARIZÁ vb. v. individualiza.

PARTICULARIZA vb. a (se) individualiza, (rar) a (se) personaliza. (Se ~ dintre alte elemente.)

A particulariza ≠ a generaliza

Intrare: particularizare
particularizare substantiv feminin
substantiv feminin (F113)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • particularizare
  • particularizarea
plural
  • particularizări
  • particularizările
genitiv-dativ singular
  • particularizări
  • particularizării
plural
  • particularizări
  • particularizărilor
vocativ singular
plural
Intrare: particulariza
verb (VT201)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • particulariza
  • particularizare
  • particularizat
  • particularizatu‑
  • particularizând
  • particularizându‑
singular plural
  • particularizea
  • particularizați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • particularizez
(să)
  • particularizez
  • particularizam
  • particularizai
  • particularizasem
a II-a (tu)
  • particularizezi
(să)
  • particularizezi
  • particularizai
  • particularizași
  • particularizaseși
a III-a (el, ea)
  • particularizea
(să)
  • particularizeze
  • particulariza
  • particulariză
  • particularizase
plural I (noi)
  • particularizăm
(să)
  • particularizăm
  • particularizam
  • particularizarăm
  • particularizaserăm
  • particularizasem
a II-a (voi)
  • particularizați
(să)
  • particularizați
  • particularizați
  • particularizarăți
  • particularizaserăți
  • particularizaseți
a III-a (ei, ele)
  • particularizea
(să)
  • particularizeze
  • particularizau
  • particulariza
  • particularizaseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

particularizare

etimologie:

  • particulariza
    surse: DN

particulariza

etimologie: