particularizare sf [At: MDA ms / Pl: ~zări / E: particulariza] 1-2 Transformare în obiect cu însușiri particulare (4, 7). 3 Căpătare a unor particularități (7).

PARTICULARIZARE s.f. Acțiunea de a (se) particulariza și rezultatul ei. [< particulariza].

particulariza vrt [At: ALEXI, W. / Pzi: ~zez / E: fr particulariser] 1-4 (A deveni sau) a face să devină particular (4, 7) Si: a (se) individualiza.

PARTICULARIZA vb. I. tr. și refl. 1. A spune (ceva) cu amănunte. 2. A restrînge la un singur caz. [< fr. particulariser, cf. lat. particularis].

PARTICULARIZA vb. tr., refl. 1. a spune (ceva) cu amănunte. 2. a restrânge la un singur caz, a individualiza. (< fr. particulariser)

A PARTICULARIZA ~ez tranz. A face să se particularizeze. /<fr. particulariser

A SE PARTICULARIZA mă ~ez intranz. A căpăta trăsături strict particulare; a deveni individual; a se individualiza; a se singulariza. /<fr. particulariser

particularizà v. a face particular.

*particularizéz v. tr. (d. particular). Fac particular, deosebesc: îmĭ particularizez interesele. Precizez pînă în ultimele amănunte: a particulariza un caz, un eveniment.

particularizare s. f., g.-d. art. particularizării

particulariza (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. particularizez, 3 particularizează; conj. prez. 1 sg. să particularizez, 3 să particularizeze

particulariza (a ~) vb., ind. prez. 3 particularizează

particulariza vb., ind. prez. 1 sg. particularizez, 3 sg. și pl. particularizează

PARTICULARIZARE s. v. individualizare.

PARTICULARIZARE s. individualizare, (rar) personalizare. (~ unor trăsături.)

PARTICULARIZA vb. v. individualiza.

PARTICULARIZA vb. a (se) individualiza, (rar) a (se) personaliza. (Se ~ dintre alte elemente.)

A particulariza ≠ a generaliza