opțiuni
  • info

11 definiții pentru participial

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

PARTICIPIAL, -Ă, participiali, -e, adj. Care ține de un participiu, privitor la un participiu; care provine dintr-un participiu; care este exprimat printr-un participiu. ◊ Construcție participială = unitate sintactică care cuprinde un participiu și care are valoare de propoziție secundară (atributivă sau circumstanțială). [Pr.: -pi-al] – Din fr. participial, lat. participialis.

PARTICIPIAL, -Ă, participiali, -e, adj. Care ține de un participiu, privitor la un participiu; care provine dintr-un participiu; care este exprimat printr-un participiu. ◊ Construcție participială = unitate sintactică care cuprinde un participiu și care are valoare de propoziție secundară (atributivă sau circumstanțială). [Pr.: -pi-al] – Din fr. participial, lat. participialis.

participial, ~ă a [At: SFC II, 45 / P: ~pi-al / Pl: ~i, ~e / E: fr participial, lat participialis] 1 Care se referă la un participiu. 2 Care provine dintr-un participiu. 3 Care este exprimat printr-un participiu. 4 (Îs) Construcție ~ă Grup sintactic care cuprinde un participiu și are funcție de parte de propoziție dezvoltată.

PARTICIPIAL, -Ă, participiali, -e, adj. Care se referă Ia un participiu, care provine dintr-un participiu; care este exprimat printr-un participiu. Formă participială. Construcție participială = unitate sintactică cuprinzînd un participiu și avînd valoare de propoziție secundară, atributivă sau circumstanțială. În propoziția: Jimborean, ostenit din cale-afară, se întinse la pămînt. (CAMILAR, N. 156) unitatea sintactică «ostenit din cale-afară» este o construcție participială. - Pronunțat: -pi-al.

PARTICIPIAL, -Ă adj. Referitor la participiu; provenit dintr-un participiu; exprimat printr-un participiu. [Pron. -pi-al. / cf. fr. participial].

PARTICIPIAL, -Ă adj. referitor la participiu; construit cu participiul; care provine dintr-un participiu. (< fr. participial, lat. participialis)

PARTICIPIAL ~ă (~i, ~e) 1) Care este caracteristic pentru participii; de participiu. 2) Care este exprimat printr-un participiu sau conține un participiu. [Sil. -pi-al] /<fr. papticipial, lat. participialis

*participiál, -ă adj. (lat. participialis). Gram. Care vine de la participiŭ: formă participială.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

participial (desp. -pi-al) adj. m., pl. participiali; f. participială, pl. participiale

participial (-pi-al) adj. m., pl. participiali; f. participială, pl. participiale

participial adj. m. (sil. -pi-al), pl. participiali; f. sg. participială, pl. participiale

Dicționare specializate

Explică înțelesuri specializate ale cuvintelor.

PARTICIPIAL, -Ă adj. (cf. fr. participial): în sintagma adjectiv verbal participial (v.).

Intrare: participial
participial adjectiv
  • silabație: -pi-al info
adjectiv (A1)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • participial
  • participialul
  • participialu‑
  • participială
  • participiala
plural
  • participiali
  • participialii
  • participiale
  • participialele
genitiv-dativ singular
  • participial
  • participialului
  • participiale
  • participialei
plural
  • participiali
  • participialilor
  • participiale
  • participialelor
vocativ singular — —
plural — —
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

participial, participialăadjectiv

  • 1. Care ține de un participiu, privitor la un participiu; care provine dintr-un participiu; care este exprimat printr-un participiu. DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
    • format_quote Formă participială. DLRLC
    • 1.1. Construcție participială = unitate sintactică care cuprinde un participiu și care are valoare de propoziție secundară (atributivă sau circumstanțială). DEX '09 DEX '98 DLRLC
      • format_quote În propoziția: Jimborean, ostenit din cale-afară, se întinse la pământ. (CAMILAR, N. 156) unitatea sintactică «ostenit din cale-afară» este o construcție participială. DLRLC
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.