pâlpără sf vz pârpor¹

pârpară sf vz pârpor¹

pârpără sf vz pârpor¹

pârpâr sm vz pârpor¹

pârpâră^[1] sf vz pârpor¹ corectat(ă)

pârpor¹, ~ă [At: CIHAC, II, 246 / V: (reg) pâlpără sf, ~pară sf, ~pără sf, ~pâr, ~pâră sf (Pl: ~peri), ~ă sf, ~pur / A și: pârpor / Pl: ~i, ~e / E: srb prpor] 1 sms Cenușă udă din ciubărul în care se opăresc rufele. 2 sms Soluție preparată din sodă caustică dizolvată în apă. 3 sms (Olt) Tăciune stins cu apă, folosit, în medicina populară, la vindecarea rănilor provocate de înțepătura cu un cui. 4 sn (Olt; Mol) Foc de paie. 5 sf (Îe) A trece prin (sau printr-o) ~ă A trece prin împrejurări grele, prin emoții. 6 sn (Îe) Își dă (sau își face) ~ul Se spune despre cineva care este foarte schimbător. 7 smf (Lsg; reg) Căldură. 8 smf (Reg) Arșiță. 9 smf (Ban) Pojar. 10 sf (Fig) Agitație. 11 sf (Fig) Zbucium. 12 sf (Fig) Entuziasm. 13 sn (Reg) Mana viței de vie. 14 sf (Reg; șîs pârpără de ploaie) Aversă. 15 a (Olt; Mol; d. oameni) Care nu rezistă la frig Si: plăpând.

pârporă sf vz pârpor¹

pârpur¹ sm vz pârpor¹

PÎRPĂRĂ, pîrpăre, s. f. 1. Foc, căldură. ♦ Fig. Stare de neliniște, de neastîmpăr; agitație. ◊ Expr. A da în pîrpăra însuratului v. da³ (II 9). 2. Răbufneală de vînt (v. rafală); ropot de ploaie (v. aversă). Din cînd în cînd cîte o pîrpără de ploaie mășcată izbea geamurile. La TDRG. (În forma pîlpără) Cîte o pîlpără de vînt zburătăcea frunzele cît colo, nu numai pe cele galbene și uscate, dar chiar pe cele mai verzui. CONTEMPORANUL, V_I 289. – Variantă: pîlpără s. f.

PÎRPĂRĂ, pîrpăre, s. f. 1. Foc, căldură. ♦ Fig. Stare de neliniște, de neastîmpăr; agitație. 2. Ropot, aversă (de ploaie, de zăpadă etc.); rafală (de vînt). [Var.: pîlpără s. f.] – Sb. prpor.

părpără f. 1. ploaie cu bășici; 2. dârdora: dăduse și el în pârpăra însuratului CR. [Origină necunoscută].

pîlpără, V. pîrpără.

pîrpără f., pl. erĭ (aceĭașĭ răd. ca și pîrpăriță. Cp. cu bîlbără, dîrdoră, țîrțără. Est. Răpăĭală, ploaĭe scurtă și violentă. Fig. Zbucĭum, agitațiune: în pîrpăra lupteĭ. – Și pîlpără.

părpără s. f. – 1. Febră, fierbințeală, patimă. – 2. Lovitură, apăsare. – Var. pîrpără, Banat, Olt. pîrpor. Sb. prpor (Candrea). – Der. părpăriță (var. pîrpăriță, pîrpăliță, prepeliță), s. f. (piesă metalică fixată în piatra alergătoare a morii), din sl. prŭprica (Cihac, II, 82; Conev 82), cf. bg. perperica, sb., cr. paprica.

PÂRPĂRĂ s. v. aversă.

PÂRPOR s. v. pojar, rujeolă.

pîrpără s. v. AVERSĂ.

pîrpor s. v. POJAR. RUJEOLĂ.

părpără s.f. (înv. și reg.) V. pârpără.

pârpără s.f. (reg.; înv.) 1. ploaie cu bășici. 2. dârdoră, zor.

pârpor, -ă, adj., s.m. și f. (reg.) 1. (adj.) care nu rezistă la frig; plăpând. 2. (s.m.) cenușă udă din ciubărul în care se opăresc rufele; soluție din sodă caustică dizolvată în apă. 3. (s.m.) tăciune stins în apă, folosit la vindecarea înțepăturilor de cuie. 4. (s.m. și f.) foc de paie; căldură, arșiță, fierbințeală. 5. pojar. 6. (fig.) agitație, zbucium, avânt, entuziasm, înflăcărare. 7. (s.f.) mana viței de vie. 8. (s.f.) aversă de ploaie.