PÎRPĂRĂ, pîrpăre, s. f. 1. Foc, căldură. ♦ Fig. Stare de neliniște, de neastîmpăr; agitație. ◊ Expr. A da în pîrpăra însuratului v. da³ (II 9). 2. Răbufneală de vînt (v. rafală); ropot de ploaie (v. aversă). Din cînd în cînd cîte o pîrpără de ploaie mășcată izbea geamurile. La TDRG. (În forma pîlpără) Cîte o pîlpără de vînt zburătăcea frunzele cît colo, nu numai pe cele galbene și uscate, dar chiar pe cele mai verzui. CONTEMPORANUL, VII 289. – Variantă: pîlpără s. f.