parlando av [At: DN³ / E: it parlando] (Muz; ca indicație de execuție) Vorbind liber, din punct de vedere ritmic.

PARLANDO adv. (Muz.; ca indicație de execuție) Vorbind liber din punct de vedere ritmic. [< it. parlando].

PARLANDO adv. (muz.) aproape vorbind, expresiv din punct de vedere ritmic. (< it. parlando)

parlando (și quasi p. sau parlante) (cuv. și loc. it. „vorbind”, „aproape vorbind”, „vorbitor”) 1. Indicație tehnică (și de expresie) în muzica vocală, care cere emiterea sunetelor într-o manieră apropiată de cea a vorbirii (v. Sprechgesang). În opera* comică it. din sec. 18 și 19, p. joacă rolul recitativului*. P. se indică uneori prin cruciulițe ce înlocuiesc pe portativ* notele obișnuite. 2. Indicație de expresie în muzica instr., sin. cu cantando* sau cantabile*. Când se referă la pasaje scurte, p. se indică prin semnele – (cu punct deasupra) și – (cu punct dedesubt) așezate deasupra sau dedesubtul notelor. 2. P. giusto și p. rubato [v. sistem (II, 6)].

PARLÁNDO (cuv. it. „vorbind”) adv. (Despre maniera de cânt vocal) Apropiată de vorbire. ◊ P. rubato = sistem ritmic descoperit de C. Brăiloiu, în care valorile ritmice se află în raporturi diferite, specific folclorului românesc (doină).