parlando (și quasi p. sau parlante) (cuv. și loc. it. „vorbind”, „aproape vorbind”, „vorbitor”) 1. Indicație tehnică (și de expresie) în muzica vocală, care cere emiterea sunetelor într-o manieră apropiată de cea a vorbirii (v. Sprechgesang). În opera* comică it. din sec. 18 și 19, p. joacă rolul recitativului*. P. se indică uneori prin cruciulițe ce înlocuiesc pe portativ* notele obișnuite. 2. Indicație de expresie în muzica instr., sin. cu cantando* sau cantabile*. Când se referă la pasaje scurte, p. se indică prin semnele – (cu punct deasupra) și – (cu punct dedesubt) așezate deasupra sau dedesubtul notelor. 2. P. giusto și p. rubato [v. sistem (II, 6)].