PARKING, parkinguri, s. n. Loc, teren special amenajat pentru staționarea autovehiculelor. [Scris și parching] – Din fr., engl. parking.

parking s. n., pl. parkinguri

PARKING s.n. (Anglicism) Parcaj; loc de parcare pentru automobile. [Pl. -uri, scris și parching. / < engl., fr. parking].

PARCHING s. v. parcare.

parching s. n., pl. parchinguri

!parking (angl.) s. n., pl. parkinguri

parching s. n. (circ.; fals anglicism) Loc de parcare pentru mașini ◊ „Tournais-ul este un burg nu prea mare din sudul Belgiei, un orășel curat, cu mireasmă istorică, centrat ca de obicei împrejurul unei catedrale monumentale și al unei piețe grațioase devenită parking.” R.lit. 27 II 75 p. 24 [scris și parking] (din fr. parking; PR 1945; CD; Th. Hristea în LR 1/74 p. 61, L. Seche în P.N. 2/74 p. 4 – exemple din 1959; D. Am., D.Tr.; DEX, DN3)

PARCHING s. n. parcaj; loc rezervat staționării autovehiculelor. (< engl. parking)

PARCHING s.n. v. parking.

PARCHING, parchinguri, s. n. Loc, teren, construcție special amenajate, unde se parchează mașinile. – Din engl. parking.

parching sn [At: CINEMA, 1968, nr. 1, 30 / S și: ~rki~ / Pl: ~uri / E: eg parking] 1-3 (Loc) (teren sau) construcție special amenajată unde se parchează mașinile Si: parcaj (3-5), parcare (5-7).

PARKING ~uri n. Loc pentru staționarea (mai) îndelungată a autovehiculelor; parcaj; parcare. /Cuv. engl.