paríp m. (ngr. paríppi, căluț, párippos, călăreț întovărășitor, vgr. párippos, cal lateral, cal în ceatlăŭ, d. pará, alăturea, și ῾íppos, cal; vsl. parípŭ, mîrțoagă, pol. parepa, căluț, sîrb. parip, mîrțoagă, ung. paripa, cal de călărie). Vechĭ. Pohodnic, cal în pohod. Bihor. (Șez. 37, 130). Cal ĭute, cal sprinten.