parhelie sf [At: ȘINCAI, ÎNV. 89 / V: (înv) pare~ / A și: ~helie / Pl: ~ii / E: fr parhélie] Fenomen optic care constă în apariția în jurul soarelui a unor pete luminoase, rotunde, adesea colorate Si: (îvr) sorior.

PARHELIE s. f. Fenomen optic care constă în apariția unor pete luminoase rotunde, adesea colorate, în jurul soarelui. – Accentuat și: parhelie.

PARHELIE s.f. (Met.) Fenomen optic care constă în apariția unor pete luminoase (colorate) în jurul Soarelui ca urmare a reflectării luminii solare în acele de gheață din atmosferă. [Gen. -iei. / < fr. parhélie, cf. gr. para – alături, helios – soare].

PARHELIE s. f. fenomen optic, apariția unor pete luminoase (colorate) în jurul Soarelui, ca urmare a reflectării luminii solare în acele de gheață din atmosferă. (< fr. parhélie)

PARHELIE ~i f. Fenomen optic constând în apariția pe un cerc paralel cu orizontul a unor pete rotunde și strălucitoare, uneori colorate. /<fr. parhélie

parelie sf vz parhelie

parhelie s. f., art. parhelia, g.-d. art. parheliei; pl. parhelii, art. parheliile (desp. -li-i-)

parhelie s. f., art. parhelia, g.-d. art. parheliei; pl. parhelii, art. parheliile

parhelie s. f., art. parhelia, g.-d. art. parheliei; pl. parhelii, art. parheliile

PARHELIE s. (ASTRON.) (înv.) sorior.

PARHELIE s. (ASTRON.) (înv.) sorior.