pareátcă f., pl. etce, ĭ (rut. porĕadk, rus. porĕádok, gen. porĕadka, pron. parĕatka, ordine, rînduĭală, d. rĕad, rînd. V. rînd). Iron. Practică, rutină, tipic, procedură după moda veche: a lucra după pareatcă. Om demodat care-șĭ știe meseria din practică, nu din școală (paretcar): o pareatcă de slujbaș. V. clișeŭ și pedant.