pardon [At: INSTR. D. 1/7 / Pl: (rar) ~oane / E: ger Pardon, fr pardon] 1-2 sn (Înv; cu verbele „a cere”, „a da”, „a avea” etc.) Absolvire (de o pedeapsă sau) de o obligație. 3 sn Iertare. 4 sn Scuză. 5 i Folosit ca formulă de politețe, exprimă scuze. 6 i Cuvânt cu care se cere o permisiune. 7 i Cuvânt cu care se cere îngăduința. 8-9 i (Fam; gmț; îe) ~ cu capul spart Se spune ca răspuns unei persoane care își cere scuze după ce (te-a lovit zdravăn sau) ți-a cauzat un prejudiciu grav. 10 sn (Fam; euf) Cur. 11 sn (Fam; euf) Penis.