pardaf sn [At: SCRIBAN, D. / Pl: ~uri / E: ctm tc padavra + rom perdaf] (Mun; Olt) 1 Scândură subțire, tăiată de la marginea unui buștean Vz lătunoaie. 2-3 (Îe) A-i merge ~ul sau a (se) face ~ A (se) distruge. 4 (Îe) A face (pe cineva) ~ A certa cu asprime pe cineva. 5 (Îae) A bate. 6 (Îs) ~ de bătaie Bătaie strașnică. 7 (Îs) ~ de somn Somn adânc.