opțiuni
  • info

2 intrări

12 definiții

din care

Explicative DEX

PÂRÂTURĂ, pârâturi, s. f. (Înv.) Pâră (1); acuzație, învinuire. – Pârî + suf. -tură.

PÂRÂTURĂ, pârâturi, s. f. (Înv.) Pâră (1); acuzație, învinuire. – Pârî + suf. -tură.

părătură sf [At: STĂNOIU, C. I. 30 / Pl: ~ri / E: părea1 + -ătură] (Reg; îe) ~ de bine Bună dispoziție Si: bucurie, fericire.

părâtură sf vz pârâtură

pârâtură sf [At: LB / V: pă~[1] / Pl: ~ri / E: pârî + -tură] (Înv) 1-9 Pârâre (1-9). 10 Denunțare. corectat(ă)

  1. În original, greșit tipărit: pâ~ — LauraGellner

PÂRÂTURĂ ~i f. înv. v. PÂRĂ. /a pârî + suf. ~tură

pîrîtúră f., pl. ĭ. Acuzațiune, cap de acuzațiune.

Ortografice DOOM

pârâtură (înv.) s. f., g.-d. art. pârâturii; pl. pârâturi

pârâtură (înv.) s. f., g.-d. art. pârâturii; pl. pârâturi

pârâtură s. f., g.-d. art. pârâturii; pl. pârâturi

Sinonime

PÂRÂTURĂ s. v. acuzare, acuzație, învinovățire, învinuire.

pîrîtură s. v. ACUZARE. ACUZAȚIE. ÎNVINOVĂȚIRE. ÎNVINUIRE.

Regionalisme / arhaisme

părătură s.f. (reg.; în expr.) părătură de bine = bună dispoziție, bucurie, fericire.

Intrare: părătură
părătură substantiv feminin
substantiv feminin (F43)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • părătură
  • părătura
plural — —
genitiv-dativ singular
  • părături
  • părăturii
plural — —
vocativ singular —
plural —
Intrare: pârâtură
pârâtură substantiv feminin
substantiv feminin (F43)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • pârâtură
  • pârâtura
plural
  • pârâturi
  • pârâturile
genitiv-dativ singular
  • pârâturi
  • pârâturii
plural
  • pârâturi
  • pârâturilor
vocativ singular —
plural —
părâtură
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

pârâtură, pârâturisubstantiv feminin

etimologie:
  • Pârî + -tură. DEX '98 DEX '09

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.