parasol sn [At: (a. 1778) IORGA, S. N. 125 / V: (îrg) ~azol, (reg) ~azor, parozol, pălăzol, părăzol, părăzor, părânzor, părizol / Pl: ~uri, ~oale / E: ger Parasol, fr parasol] 1 (Îrg) Umbrelă de soare. 2 (Pex; îvr) Parașută (1). 3 (Îvr) Apărătoare împotriva muștelor, a țânțarilor etc., confecționată din fâșii subțiri de pânză, din fire de rafie, din șiraguri de mărgele din lemn etc., fixată în partea de sus a tocurilor unei uși pentru a acoperi întreaga deschidere a ușii și a permite totodată aerisirea continuă a încăperii. 4 Aripă de avion monoplan așezată deasupra fuzelajului.