parapsihologie sf [At: DN³ / Pl: ~ii / E: fr parapsychologie] Ramură a psihologiei care studiază fenomenele care par a nu intra în ansamblul legilor normale din psihologia actuală, ca telepatia, percepția extrasenzorială etc. Si: metapsihologie.

PARAPSIHOLOGIE s.f. Parte a psihologiei care studiază fenomenele ce par a nu intra în ansamblul legilor normale din psihologia actuală, ca telepatia, clarviziunea etc. V. metapsihică. [Gen. -iei. / < fr. parapsychologie].

PARAPSIHOLOGIE s. f. metapsihică. (< fr. parapsychologie)

parapsihologie s. f. Studiul fenomenelor psihice paranormale ◊ „«Parapsihologia» și problemele ei». Vorbește prof. univ. Paul Popescu-Neveanu.” Pr.R.TV 11 VI 78 p. 5. ◊ „Nostimă a fost propunerea comitetului fondator al «Institutului psihoenergetic» din Brooklin-Massachusetts – instituție de parapsihologie și științe oculte – care a cerut ca toți oamenii să se oprească o clipă și să gândească instantaneu la satelit.” Sc. 8 VII 79 p. 6 (din fr. parapsychologie; PR 1950; DEX-S)

parapsihologie (desp. -rap-si-/-ra-psi-) s. f., art. parapsihologia, g.-d. parapsihologii, art. parapsihologiei

*parapsihologie (-rap-si-/-ra-psi-) s. f., art. parapsihologia, g.-d. parapsihologii, art. parapsihologiei

parapsihologie s. f., g.-d. art. parapsihologiei

PARAPSIHOLOGIE s. metapsihologie.

PARAPSIHOLOGÍE (< fr.; {s} para¹- + fr. psychologie „psihologie”) s. f. Ramură a psihologiei care studiază fenomenele psihice paranormale utilizând mijloacele științifice; metapsihologie. S-a afirmat ca disciplină la sfârșitul sec. 19 prin cercetările comunicării telepatice și a altor fenomene psihice paranormale făcute de fiziologul francez Ch.-R. Richet; a început să se dezvolte în urma studiilor experimentale făcute de fiziologul american J.B. Rhine. În prezent termenul este folosit pentru „cercetare psihică”.