9 definiții pentru paraplegie


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

paraplegie sf [At: MAN. SĂNĂT. 330/17 / Pl: ~ii / E: fr paraplégie] Boală care se manifestă prin paralizia membrelor inferioare.

PARAPLEGÍE, paraplegii, s. f. Paralizia ambelor membre inferioare. – Din fr. paraplégie.

PARAPLEGÍE, paraplegii, s. f. Paralizia ambelor membre inferioare. – Din fr. paraplégie.

PARAPLEGÍE s. f. Paralizia membrelor unui corp. Paraplegie senilă.

PARAPLEGÍE s.f. (Med.) Paralizie completă a ambelor membre inferioare. [Gen. -iei. / < fr. paraplégie, cf. gr. para – lângă, plege – lovitură].

PARAPLEGÍE s. f. paralizie completă a membrelor inferioare. (< fr. paraplégie)

PARAPLEGÍE ~i f. Paralizie totală a membrelor (inferioare sau superioare). /<fr. paraplégie


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

paraplegíe (-ra-ple-) s. f., art. paraplegía, g.-d. art. paraplegíei; pl. paraplegíi, art. paraplegíile

paraplegíe s. f. (sil. -ple-), art. paraplegía, g.-d. art. paraplegíei; pl. paraplegíi, art. paraplegíile


Dicționare enciclopedice

Definiții enciclopedice

PARAPLEGÍE (< fr. {i}; {s} gr. paraplegia „paralizie parțială”) s. f. Paralizie a membrelor inferioare, asociată adesea cu paralizia sfincteriană; este cauzată, în general, de o leziune a măduvei spinării.

Intrare: paraplegie
paraplegie substantiv feminin
  • silabație: -ple-
substantiv feminin (F134)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • paraplegie
  • paraplegia
plural
  • paraplegii
  • paraplegiile
genitiv-dativ singular
  • paraplegii
  • paraplegiei
plural
  • paraplegii
  • paraplegiilor
vocativ singular
plural