parapet sn [At: ASACHI, S. L. I, 223 / V: (reg) ~ei, pir~ / Pl: ~e / E: fr parapet, ger Parapett] 1 Parte din față a lucrărilor de fortificație de companie, amenajată sub forma unui mic terasament, din pământul rezultat la săparea lucrărilor, pentru observarea terestră a inamicului și protejarea luptătorilor contra focului. 2 Perete puțin înalt de piatră, de lemn, de metal etc., care servește la îngrădirea teraselor, a podurilor, a marginii unei șosele etc. Vz balustradă, parmac¹, parmaclâc, pălimar¹, plimb. 3 Perete care mărginește puntea superioară a unei nave și care protejează oamenii, instalațiile și obiectele de pe punte contra valurilor. 4 Obstacol artificial așezat la capătul unei linii ferate. 5 (Reg; îf parapei) Pervaz (4) la fereastră.