9 definiții pentru „paranoia”   declinări

PARANÓIA s. f. Nume generic pentru un grup de boli psihice cronice care se manifestă prin lipsă de logică în gândire, prin idei fixe, prin susceptibilitate, prin orgoliu exagerat, prin mania persecuției, prin halucinații etc.; boală care face parte din acest grup. [Pr.: -no-ia] – Din fr. paranoia.

PARANÓIA s. f. Nume generic pentru un grup de boli psihice cronice care se manifestă prin lipsă de logică în gândire, prin idei fixe, prin susceptibilitate, prin orgoliu exagerat, prin mania persecuției, prin halucinații etc.; boală care face parte din acest grup. [Pr.: -no-ia] – Din fr. paranoia.

PARANÓIA s. f. Boală mintală cronică care se manifestă prin idei fixe, prin susceptibilitate și orgoliu exagerat, prin mania persecuției, uneori și prin halucinații.

paranóia s. f., g.-d. art. paranóiei

paranóia s. f., g.-d. art. paranóiei

PARANÓIA s.f. (Med.) Boală mintală manifestată prin lipsă de logică în gândire, prin idei fixe, susceptibilitate și orgoliu exagerat, halucinații etc. [Pron. -no-ia, gen. -iei. / < fr. paranoïa, cf. gr. paranoia – nebunie].

PARANÓIA s. f. boală psihică manifestată prin lipsă de logică în gândire, idei delirante fixe, susceptibilitate și orgoliu exagerat, neîncredere, falsitate a judecății. (< fr. paranoïa, gr. paranoia, nebunie)

PARANÓIA f. Stare patologică constând în afectarea psihicului, care se manifestă prin delir sistematic (de grandoare, de persecuție, de gelozie etc.), decurgând fără halucinații și schimbări pronunțate ale personalității. /<fr. paranoïa


Definiții din dicționare specializate

Aceste definiții pot explica numai anumite înțelesuri ale cuvintelor.

PARANÓIA (‹ fr.; gr. paranoia „nebunie”) s. f. Denumire dată unui ansamblu de tulburări psihice de caracter manifestate prin orgoliu exagerat, neîncredere, susceptibilitate exagerată, interpretări false, gândire greșită. În multe cazuri apar reacții agresive și stări de delir (de persecuție, de revendicări, de interpretare etc.). Uneori, termenul desemnează un delir cronic de interpretare, sistematizat, cu conservarea aparentă a clarității logicii și gândirii.