7 definiții pentru parangonaj
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
PARANGONAJ, parangonaje, s. n. (Tipogr.) Așezare a unui cuvânt cules cu litere mai mici între cuvinte culese cu un corp de literă mai mare. – Din fr. parangonnage.
PARANGONAJ, parangonaje, s. n. (Tipogr.) Așezare a unui cuvânt cules cu litere mai mici între cuvinte culese cu un corp de literă mai mare. – Din fr. parangonnage.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de valeriu
- acțiuni
parangonaj sn [At: V. MOLIN, V. T. 61 / Pl: ~e / E: fr parangonnage] (Tip) Așezare a unui cuvânt cules cu litere mai mici între cuvinte culese cu un corp de literă mai mare Si: parangonare.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
PARANGONAJ s.n. Așezare a unui cuvînt, cules cu litere mai mici, într-un text cules cu un corp de literă mai mare; parangonare. [< fr. parangonnage].
- sursa: DN (1986)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
PARANGONAJ s. n. așezare a unui cuvânt, cules cu litere mai mici, într-un text cules cu un corp de literă mai mare. (< fr. parangonnage)
- sursa: MDN '00 (2000)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
parangonaj s. n., pl. parangonaje
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
parangonaj s. n., pl. parangonaje
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
parangonaj s. n., pl. parangonaje
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
substantiv neutru (N1) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
parangonaj, parangonajesubstantiv neutru
- 1. Așezare a unui cuvânt cules cu litere mai mici între cuvinte culese cu un corp de literă mai mare. DEX '09 DEX '98 DNsinonime: parangonare
etimologie:
- parangonnage DEX '09 DEX '98 DN