6 definiții pentru parangonaj


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

PARANGONÁJ, parangonaje, s. n. (Tipogr.) Așezare a unui cuvânt cules cu litere mai mici între cuvinte culese cu un corp de literă mai mare. – Din fr. parangonnage.

PARANGONÁJ, parangonaje, s. n. (Tipogr.) Așezare a unui cuvânt cules cu litere mai mici între cuvinte culese cu un corp de literă mai mare. – Din fr. parangonnage.

parangonaj sn [At: V. MOLIN, V. T. 61 / Pl: ~e / E: fr parangonnage] (Tip) Așezare a unui cuvânt cules cu litere mai mici între cuvinte culese cu un corp de literă mai mare Si: parangonare.

PARANGONÁJ s.n. Așezare a unui cuvânt, cules cu litere mai mici, într-un text cules cu un corp de literă mai mare; parangonare. [< fr. parangonnage].

PARANGONÁJ s. n. așezare a unui cuvânt, cules cu litere mai mici, într-un text cules cu un corp de literă mai mare. (< fr. parangonnage)


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

parangonáj s. n., pl. parangonáje

parangonáj s. n., pl. parangonáje

Intrare: parangonaj
parangonaj substantiv neutru
substantiv neutru (N1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • parangonaj
  • parangonajul
  • parangonaju‑
plural
  • parangonaje
  • parangonajele
genitiv-dativ singular
  • parangonaj
  • parangonajului
plural
  • parangonaje
  • parangonajelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

parangonaj

  • 1. tipografie Așezare a unui cuvânt cules cu litere mai mici între cuvinte culese cu un corp de literă mai mare.
    surse: DEX '09 DEX '98 DN sinonime: parangonare

etimologie: