8 definiții pentru parament


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

PARAMÉNT, paramente, s. n. Partea exterioară finită a unei construcții, a unui element de construcție etc.; material care căptușește (cu scop ornamental) această parte. – Din germ. Parament.

PARAMÉNT, paramente, s. n. Partea exterioară finită a unei construcții, a unui element de construcție etc.; material care căptușește (cu scop ornamental) această parte. – Din germ. Parament.

parament sn [At: GHEȚIE, R. M. / Pl: ~e / E: ger Parament, fr parement] 1 (Rar; csc) Odăjdii bisericești. 2 Față exterioară, finită, a unei construcții, a unui element de construcție, a unui zid etc., acoperită cu blocuri de piatră cioplită și fățuită sau cu cărămidă specială. 3 Material care îmbracă, în scop ornamental, această față.

PARAMÉNT, paramente, s. n. Parte exterioară a unei construcții, a unui element de construcție sau a materialelor de construcție de piatră (de obicei prelucrată); material care căptușește această față.

PARAMÉNT s.n. Fața exterioară a unei construcții acoperită cu blocuri regulate de piatră. [Cf. germ. Parament, fr. parement].

PARAMÉNT s. n. fața exterioară a unui zid, a unei construcții, acoperită cu blocuri regulate de piatră. (< germ. Parament)

PARAMÉNT ~e n. 1) Parte exterioară a unei construcții, acoperită cu blocuri regulate de piatră. 2) Material cu care se acoperă această parte a construcției. /<germ. Parament, fr. parament


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

paramént s. n., pl. paraménte

paramént s. n., pl. paraménte

Intrare: parament
substantiv neutru (N1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • parament
  • paramentul
  • paramentu‑
plural
  • paramente
  • paramentele
genitiv-dativ singular
  • parament
  • paramentului
plural
  • paramente
  • paramentelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

parament

  • 1. Partea exterioară finită a unei construcții, a unui element de construcție etc.; material care căptușește (cu scop ornamental) această parte.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN

etimologie: