7 definiții pentru paraman
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
paraman sn [At: (a. 1877) ap. TDRG / V: perim~ / Pl: ~e / E: ngr παραμανδύας] Bucată de postav pe care este brodată o frază cu conținut religios, purtată de călugări pe spate, sub rasă, timp de câteva zile după ce intră în tagmă.
*paramán și perimán n., pl. e (ngr. paramandýas, id.) O bucată de postav pe care e brodat: „Patimile Domnuluĭ Iisus Hristos le port eŭ” și pe care călugăriĭ o poartă pe spate supt rasă cîte-va zile după ce intră în tagmă: a luat paramanu din mîna preutuluĭ (Augustin Pop, CL. 1935, 2, 8).
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
periman sn vz paraman
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
perimán, V. paraman.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
paraman s. n., pl. paramane
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Dicționare enciclopedice
Definiții enciclopedice
paraman, paramane s. n. Bucată de postav având brodată o frază cu conținut religios, pe care o poartă călugării pe spate, sub rasă, timp de câteva zile după călugărire. [Var.: periman s. n.] – Din gr. paramandias.
- sursa: D.Religios (1994)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
periman s. n. v. paraman.
- sursa: D.Religios (1994)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
substantiv neutru (N1) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
substantiv neutru (N1) | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |