6 definiții pentru paralexem


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

PARALEXÉM, paralexeme, s. n. (Lingv.) Formație lexicală constituită din două elemente care nu formează un compus. – Din fr. paralexème.

PARALEXÉM, paralexeme, s. n. (Lingv.) Formație lexicală constituită din două elemente care nu formează un compus. – Din fr. paralexème.

paralexem sn [At: DN3 / Pl: ~me / E: fr paralexème] (Lin) Formație lexicală compusă din două elemente care nu sunt recunoscute ca un singur compus.

PARALEXÉM s.n. (Lingv.) Formație lexicală compusă din două elemente care nu sunt recunoscute ca un singur compus. [< fr. paralexème].

PARALEXÉM s. n. formație lexicală din două elemente care nu sunt recunoscute ca un singur compus. (< fr. paralexème)


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

paralexém s. n., pl. paralexéme


Dicționare specializate

Aceste definiții explică de obicei numai înțelesuri specializate ale cuvintelor.

PARALEXÉM s. n. (< fr. paralexème): formație lexicală compusă din două elemente care nu sunt recunoscute ca un singur compus, ca de exemplu dânsul (< de + însu + -l), deci(< de + aci), sau (<să + au) etc.

Intrare: paralexem
paralexem substantiv neutru
substantiv neutru (N1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • paralexem
  • paralexemul
  • paralexemu‑
plural
  • paralexeme
  • paralexemele
genitiv-dativ singular
  • paralexem
  • paralexemului
plural
  • paralexeme
  • paralexemelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

paralexem

  • 1. lingvistică Formație lexicală constituită din două elemente care nu formează un compus.
    surse: DEX '09 DEX '98 DN MDN '00

etimologie: