6 definiții pentru paralexem
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
PARALEXEM, paralexeme, s. n. (Lingv.) Formație lexicală constituită din două elemente care nu formează un compus. – Din fr. paralexème.
PARALEXEM, paralexeme, s. n. (Lingv.) Formație lexicală constituită din două elemente care nu formează un compus. – Din fr. paralexème.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de valeriu
- acțiuni
paralexem sn [At: DN3 / Pl: ~me / E: fr paralexème] (Lin) Formație lexicală compusă din două elemente care nu sunt recunoscute ca un singur compus.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
PARALEXEM s.n. (Lingv.) Formație lexicală compusă din două elemente care nu sunt recunoscute ca un singur compus. [< fr. paralexème].
- sursa: DN (1986)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
PARALEXEM s. n. formație lexicală din două elemente care nu sunt recunoscute ca un singur compus. (< fr. paralexème)
- sursa: MDN '00 (2000)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
paralexem s. n., pl. paralexeme
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Dicționare specializate
Explică înțelesuri specializate ale cuvintelor.
PARALEXEM s. n. (< fr. paralexème): formație lexicală compusă din două elemente care nu sunt recunoscute ca un singur compus, ca de exemplu dânsul (< de + însu + -l), deci(< de + aci), sau (<să + au) etc.
- sursa: DTL (1998)
- adăugată de valeriu
- acțiuni
| substantiv neutru (N1) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| vocativ | singular | — | |
| plural | — | ||
paralexem, paralexemesubstantiv neutru
- 1. Formație lexicală constituită din două elemente care nu formează un compus. DEX '09 DEX '98 DN MDN '00
etimologie:
- paralexème DEX '09 DEX '98 DN MDN '00
Lista completă de definiții se află pe fila definiții.