2 intrări

12 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

PARALELIZÁRE, paralelizări, s. f. Acțiunea de a paraleliza și rezultatul ei. – V. paraleliza.

PARALELIZÁRE, paralelizări, s. f. Acțiunea de a paraleliza și rezultatul ei. – V. paraleliza.

paralelizare sf [At: VIANU, M. 86 / Pl: ~zări / E: paraleliza] 1 Dispunere paralelă Si: paralelizat1 (1). 2 Comparare.

PARALELIZÁRE s.f. Acțiunea de a paraleliza. [< paraleliza].

PARALELIZÁ, paralelizez, vb. I. Tranz. A așeza, a dispune paralel obiecte sau părți ale unor obiecte. – Din fr. paralléliser.

PARALELIZÁ, paralelizez, vb. I. Tranz. A așeza, a dispune paralel obiecte sau părți ale unor obiecte. – Din fr. paralléliser.

paraleliza vt [At: ALEXI, W. / Pzi: ~zez / E: fr paralléliser] 1 (C. i. obiecte sau părți ale unor obiecte) A așeza paralel (5). 2 (Rar; c. i. persoane, opere literare, fenomene etc.) A compara.

PARALELIZÁ vb. I. tr. (Rar) 1. A așeza, a dispune paralel. 2. A face o comparație între două sau mai multe fenomene în desfășurare. [< paralel + -iza].

PARALELIZÁ vb. tr. 1. a dispune paralel. 2. a face o comparație între două sau mai multe fenomene în desfășurare. (< fr. paralléliser)

A PARALELIZÁ ~éz tranz. (obiecte sau părți ale lor) A așeza paralel. /<fr. paralléliser


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

paralelizáre (rar) s. f., g.-d. art. paralelizắrii; pl. paralelizắri

paralelizáre s. f., g.-d. art. paralelizării; pl. paralelizări

paralelizá (a ~) (rar) vb., ind. prez. 3 paralelizeáză

paralelizá vb., ind. prez. 1 sg. paralelizéz, 3 sg. și pl. paralelizeáză

Intrare: paralelizare
paralelizare substantiv feminin
substantiv feminin (F113)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • paralelizare
  • paralelizarea
plural
  • paralelizări
  • paralelizările
genitiv-dativ singular
  • paralelizări
  • paralelizării
plural
  • paralelizări
  • paralelizărilor
vocativ singular
plural
Intrare: paraleliza
verb (VT201)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • paraleliza
  • paralelizare
  • paralelizat
  • paralelizatu‑
  • paralelizând
  • paralelizându‑
singular plural
  • paralelizea
  • paralelizați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • paralelizez
(să)
  • paralelizez
  • paralelizam
  • paralelizai
  • paralelizasem
a II-a (tu)
  • paralelizezi
(să)
  • paralelizezi
  • paralelizai
  • paralelizași
  • paralelizaseși
a III-a (el, ea)
  • paralelizea
(să)
  • paralelizeze
  • paraleliza
  • paraleliză
  • paralelizase
plural I (noi)
  • paralelizăm
(să)
  • paralelizăm
  • paralelizam
  • paralelizarăm
  • paralelizaserăm
  • paralelizasem
a II-a (voi)
  • paralelizați
(să)
  • paralelizați
  • paralelizați
  • paralelizarăți
  • paralelizaserăți
  • paralelizaseți
a III-a (ei, ele)
  • paralelizea
(să)
  • paralelizeze
  • paralelizau
  • paraleliza
  • paralelizaseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

paralelizare

  • 1. Acțiunea de a paraleliza și rezultatul ei.
    surse: DEX '09 DEX '98 DN

etimologie:

  • vezi paraleliza
    surse: DEX '09 DEX '98 DN

paraleliza

  • 1. A așeza, a dispune paralel obiecte sau părți ale unor obiecte.
    surse: DEX '09 DEX '98 DN
  • 2. A face o comparație între două sau mai multe fenomene în desfășurare.
    surse: DN

etimologie: