*paralelepipéd n., pl. e (lat. parallelepipedum, vgr. parallelepipedon; d. parállelos, paralel, și epipedon, suprafață). Geom. Sólid compus din șase planurĭ paralele unu altuĭa cîte doŭă care are ca bază un rectangul saŭ paralelogram și care poate fi drept saŭ oblic: volumu paralelepipeduluĭ e egal cu baza înmulțită cu înălțimea. – Ob. paraleli(pip)ed, ca idolatrie, mineralogie îld. idololatrie, mineralologie.