paragogă (gr. paragoge „prelungire”) sau epiteză, figură care constă în adăugarea unui sunet (unor sunete) la sfârșitul unui cuvânt, dintr-o necesitate eufonică sau metrică, mai ales în vers (I): „De la Sălcuța mi-era-re Bordeiu’ lu Stănislav. Dară-n el cine-mi ședea-re? – Savai moichilița lui... ” (Col. G. Giuglea și G. Vîlsan)