7 definiții pentru parafonie


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

PARAFONÍE, parafonii, s. f. (Med.) Boală care constă în pronunțarea nazalizată a sunetelor. – Din fr. paraphonie.

PARAFONÍE, parafonii, s. f. (Med.) Boală care constă în pronunțarea nazalizată a sunetelor. – Din fr. paraphonie.

parafonie sf [At: DN3 / Pl: ~ii / E: fr paraphonie] (Med) Boală care constă în pronunțarea nazalizată a sunetelor.

PARAFONÍE s.f. Tulburare a vocii, caracterizată printr-o pronunțare deformată a sunetelor. [Gen. -iei. / < fr. paraphonie].

PARAFONÍE s. f. 1. tulburare a vocii, care capătă un timbru nazonant. 2. (muz.) mișcare paralelă a vocilor. (< fr. paraphonie)


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

parafoníe s. f., g.-d. art. parafoníei; pl. parafoníi


Dicționare specializate

Aceste definiții explică de obicei numai înțelesuri specializate ale cuvintelor.

parafonie (< gr. παραφωνή, „sunet alăturat”) 1. În teoria muzicii grecești*, asocierea unui sunet cu cvinta*, cvarta* și undecima* acestuia, în contrast cu antifonia* (cântarea în octave*) și simfonia (cântare la unison*). 2. Mișcarea (1) paralelă (2) a vocilor (2) în organum*.

PARAFONÍE s. f. (< fr. paraphonie): tulburare a vocii, caracterizată printr-o pronunțare deformată a sunetelor.

Intrare: parafonie
parafonie substantiv feminin
substantiv feminin (F134)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • parafonie
  • parafonia
plural
  • parafonii
  • parafoniile
genitiv-dativ singular
  • parafonii
  • parafoniei
plural
  • parafonii
  • parafoniilor
vocativ singular
plural

parafonie

  • 1. medicină Boală care constă în pronunțarea nazalizată a sunetelor.
    surse: DEX '09 DEX '98 DN
  • 2. muzică Mișcare paralelă a vocilor.
    surse: MDN '00

etimologie: