paradox sn [At: CR (1829), 236²/27 / Pl: ~uri, (înv) ~e / E: ngr παράδοξος, fr paradoxe] 1 Enunț contradictoriu și în acelaș timp, demonstrabil Si: (îvr) paradoxie (1). 2 Părere absurdă, contrară unui adevăr unanim recunoscut Si: (îvr) paradoxie (2). 3 (Pex) Enormitate a unei afirmații, a unei situații etc. Si: (îvr) paradoxie (3). 4 (Pex) Situație în care două idei, elemente, fenomene etc., deși ar trebui să se excludă reciproc, coexistă. 5 (Pex) Ciudățenie.