paradosire sf [At: CR (1832), 30¹/33 / V: parod~ / Pl: ~ri / E: paradosi] (Înv) 1 Predare la inamic Si: (înv) paradosie (1), paradosit¹ (1). 2 Înmânare a unui bun, a unui obiect Si: (înv) paradosie (2), paradosit¹ (2). 3 Predare a învățăturii, cunoștințelor Si: (înv) paradosie (3), paradosit¹ (3). 4 Dăruire. 5 Îndrumare. 6 Informare. 7 Interesare. 8 Raportare. 9 Relatare.

paradosi [At: (a. 1715) GÁLDI, M. PHAN. 219 / V: ~oxi / Pzi: ~sesc / E: ngr παραδίδω] (Înv) 1-2 vtr A (se) preda inamicului. 3 vt A înmâna. 4 vt A da. 5 vt (C. i. rezultate obținute într-un domeniu de activitate, învățătură, cunoștințe etc.) A preda. 6 vt (Îvr) A îndruma. 7 vr A se informa. 8 vr A se interesa. 9 vt A raporta. 10 vt A relata.

paradoxi v vz paradosi

parodosire sf vz paradosire

PARADOSÍ, paradosesc, vb. IV. Tranz. (Învechit) A preda o materie de învățămînt; a învăța (ceva pe cineva). Pentru a-ți paradosi limba romînească după toată rînduiala trebui să începem de la început. NEGRUZZI, S. I 8.

paradosì v. Mold. a preda (vorbă ieșită din uz): pentru a-ți paradosi limba românească NEGR. [Gr. mod.].

paradosésc v. tr. (ngr. parádosa, aoristu de la paradído, predaŭ, instruesc). Vechĭ. Predaŭ, învăț de altu: a paradosi istoria. V. refl. Mă predaŭ (dușmanuluĭ).

paradosíre (înv.) s. f., g.-d. art. paradosírii; pl. paradosíri

paradosíre s. f., g.-d. art. paradosírii; pl. paradosíri

paradosí (a ~) (înv.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. paradosésc, imperf. 3 sg. paradoseá; conj. prez. 3 să paradoseáscă

paradosí vb., ind. prez. 1 sg. 3 pl. paradosésc, imperf. 3 sg. paradoseá; conj. prez. 3 sg. și pl. paradoseáscă

PARADOSÍRE s. v. depunere, înaintare, înmânare, predare, prezentare, remitere, transmitere.

paradosire s. v. DEPUNERE. ÎNAINTARE. ÎNMÎNARE. PREDARE. PREZENTARE. REMITERE. TRANSMITERE.

PARADOSÍ vb. v. da, închina, încredința, înmâna, întinde, pleca, preda, remite, supune, transmite.

paradosi vb. v. DA. ÎNCHINA. ÎNCREDINȚA. ÎNMÎNA. ÎNTINDE. PLECA. PREDA. REMITE. SUPUNE. TRANSMITE.

paradosí (paradosésc, paradosít), vb. – 1. A preda, a învăța pe cineva. – 2. A învăța. – Mr. părădusire. Ngr. παραδίδω, aorist παράδωσα (Gáldi 218). Sec. XVIII, înv.