paraboloid sm [At: ORESCU, T. 116/8 / Pl: ~izi / E: fr paraboloïde] (Mat) Suprafață descrisă de o parabolă² care se deplasează astfel încât planul ei rămâne mereu paralel cu el însuși, iar vârful ei descrie o altă parabolă² fixă, conținută într-un plan perpendicular pe planul parabolei² mobile.

PARABOLOID, paraboloizi, s. m. Suprafață descrisă de o parabolă care se deplasează astfel încît planul ei rămîne mereu paralel cu el însuși, iar vîrful ei rămîne pe o altă parabolă dată.

PARABOLOID s.m. Suprafață rezultată prin mișcarea unei parabole care se deplasează astfel încît planul ei să fie mereu paralel cu el însuși, iar vîrful să rămînă mereu pe altă parabolă situată într-un plan perpendicular. [Pron. -lo-id. / < fr. paraboloïde, cf. gr. parabole – parabolă, eidos – formă].

PARABOLOID s. m. suprafață descrisă de o parabolă² care se deplasează astfel încât planul ei rămâne paralel cu el însuși, iar vârful descrie o parabolă fixă. (< fr. paraboloïde)

PARABOLOID ~zi m. geom. Suprafață formată prin mișcarea unei parabole care se deplasează în așa fel, încât planul ei rămâne mereu paralel cu el însuși, iar vârful descrie o altă parabolă situată într-un plan perpendicular. /<fr. paraboloïde

paraboloid s. m., pl. paraboloizi

paraboloid s. m., pl. paraboloizi

paraboloid s. m., pl. paraboloizi

PARABOLOÍD (< fr. {i}) s. n. Suprafață de gradul doi (cuadrică) generată de o parabolă care se deplasează pe o altă parabolă fixă, situată într-un plan perpendicular pe planul primei parabole. Când cele două parabole au concavitățile îndreptate în același sens se obține un p. eliptic, iar când au concavitățile îndreptate în sensuri contrare se obține un p. hiperbolic. ◊ P. de rotație = p. generat de o parabolă care se rotește în jurul axei sale.