papugíŭ m. (turc. papuççu, cizmar, cîrpacĭ, păzitor de papucĭ la o geamie orĭ la o casă boĭerească. Papuciĭ se lăsaŭ la intrare, ca astăzĭ galoșiĭ). Făcător de papucĭ (V. pantofar). Azĭ. Iron. (după obiceĭu de a bea la chefurĭ din fesurile orĭ din papuciĭ damelor). Tînăr neserios, ușuratic orĭ chĭulangiŭ: „papugiŭ de Bucureștĭ”.