PAPISTAȘ, -Ă, papistași, -e, s. m. și f., adj. (Înv. și reg.) Catolic. – Din magh. pápista.

papistaș, ~ă [At: (a. 1650-1675) GCR I, 189/18 / V: pop~, (înv) pip~, (reg) ~traș, popișt~ / Pl: ~i, ~e / E: mg pápista] (Îrg; dep) 1 smf Catolic (8). 2 smf (Reg; dep) Greco-catolic. 3-4 smf (Reg; îf popistaș) Sas (luteran). 5-6 smf (Îrg) Ungur (catolic). 7 smf (Rar) Eretic. 8 a Catolic (7).

papistăși vtr [At: C. CANTACUZINO, ap. CM I, 41 / V: păp~ / Pzi: ~șesc / E: papistaș] 1-2 (Îrg) A (se) catoliciza (1-2).

papistraș, ~ă smf, a vz papistaș

pipistaș, ~ă smf, a vz papistaș

popistaș, ~ă smf, a vz papistaș

popiștaș, ~ă smf, a vz papistaș

PAPISTAȘ, -Ă, papistași, -e, s. m. și f., adj. (Înv. și reg.; adesea depr.) Catolic. – Din magh. pápista.

PAPISTAȘ, -Ă, papistași, -e, s. m. și f. (întrebuințat de obicei cu nuanță depreciativă; astăzi rar) Persoană de religie catolică; catolic. Călindarul s-a schimbat. Toți ne-am trezit mai bătrîni cu treisprezece zile, – numărînd zilele, sărbătorile și posturile după moda papistașilor. SADOVEANU, B. 148.

PAPISTĂȘI, păpistășesc, vb. IV. Tranz. (Rar) A face pe cineva catolic, a-l trece la religia catolică, a impune religia catolică. Călugări de-ai papei cutreierau țările și cereau să le papistășească. ISPIRESCU, la CADE.

papist(aș) m. 1. catolic, cu o nuanță de dispreț; 2. pop. spurcat, păgân. [Ung. PAPISTÁS: pentru sensul 2, cf. sinonimul letin].

papistáș, -ă s. (ung. pápistás). Vechĭ. Azĭ pop. și iron. Papist, catolic. Fig. Care nu ține posturile, letin, eretic.

2) papistășésc v. tr. Prefac în papistaș. V. refl. Mă fac papistaș.

papistaș (înv., reg.) adj. m., s. m., pl. papistași; adj. f., s. f. papistașă, art. papistașa, pl. papistașe

papistăși (a ~) (înv., reg.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. papistășesc, 3 sg. papistășește, imperf. 1 păpistășeam; conj. prez. 1 sg. să papistășesc, 3 să papistășească

papistaș (înv., reg.) adj. m., s. m., pl. papistași; adj. f., s. f. papistașă, art. papistașa, pl. papistașe

papistăși (a ~) (înv., reg.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. papistășesc, imperf. 3 sg. papistășea; conj. prez. 3 să papistășească

papistaș s. m., adj. m., pl. papistași; f. șg. papistașă, g.-d. art. papistașei, pl. papistașe

papistăși vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. papistășesc, imperf. 3 sg. papistășea; conj. prez. 3 sg. și pl. papistășească

PAPISTAȘ s. adj. v. catolic, romano-catolic.

PAPISTAȘ adj. v. papal, roman.

PAPISTĂȘI vb. v. catoliciza.

papistaș s., adj. v. CATOLIC. ROMANO-CATOLIC.

papistaș adj. v. PAPAL. ROMAN.

papistăși vb. v. CATOLICIZA.

papistáș, s.m. v. popistaș.

popistáș, popistași, (papistaș), s.m. (depr.) De religie catolică; catolic. – Din magh. pápista (MDA).

papistaș, s.m. – v. popistaș.

popistaș, popistași, (papistaș), s.m. – (reg.) (depr.) De religie catolică; catolic. – Din magh. pápista (MDA).

papistaș, -i, s.m. – v. popistaș.

popistaș, -i, (papistaș), s.m. – (depr.) De religie catolică; catolic. – Din magh. pápista.