*papír m. (lat. papýrus, vgr. pápyros. V. papură, papetier). Un fel de rogoz din al căruĭ cotor vechiĭ Egiptenĭ scoteaŭ o scoarță care le servea ca hîrtie de scris. S. n., pl. e și urĭ. Foaĭe de scoarță de papir. Manuscript pe papir: a descifra un papir. – Uniĭ zic papirus, pl. papirusurĭ. V. ciperaceŭ.