2 intrări

8 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

papici[1] smp [At: BORZA, D. 19 / A: nct / E: mg pápics] (Bot; Trs) Dedițel de pădure (Anemone silvestris). corectată

  1. În original, cuv. fără accent; def. include și precizarea „accent necunoscut”. Am accentuat totuși cuvântul potrivit cu definiția acestuia din DAR (2002) — LauraGellner

PĂPÍCĂ, păpici, s. f. (Fam.; mai ales în limbajul copiilor) Diminutiv al lui papă1; p. ext. (fam.) hrană. – Papă1 + suf. -ică.

păpi sf [At: SĂGHINESCU, V. 62 / Pl: ~ici / E: papă2 + -ică] 1-14 (Șhp) Papă1 (1-2, 5-9) (puțină). 15 (Pex; fam) Hrană. 16 (Pex; fam) Existență.

PĂPÍCĂ s. f. (Mai ales în limbajul copiilor) Diminutiv al lui papă1; p. ext. (fam.) hrană. – Papă1 + suf. -ică.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

!păpícă (fam.) s. f., g.-d. art. păpícii; pl. păpíci


Dicționare specializate

Aceste definiții explică de obicei numai înțelesuri specializate ale cuvintelor.

papíci s.m. pl. (reg.) dedițel de pădure.


Dicționare de argou

Se explică doar sensurile argotice ale cuvintelor.

păpică s. f. sg. (dim. – în limbajul copiilor mici) mâncare

Intrare: papici
papici
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
Intrare: păpică
substantiv feminin (F46)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • păpi
  • păpica
plural
  • păpici
  • păpicile
genitiv-dativ singular
  • păpici
  • păpicii
plural
  • păpici
  • păpicilor
vocativ singular
plural

păpică

etimologie:

  • Papă + sufix -ică.
    surse: DEX '09 DEX '98