pană² sf [At: GHICA, S. 400 / Pl: pene, (rar) ~ne / E: fr panne] 1 (Mrn) Orientare a velelor unei nave cu pânze astfel încât să se opună vântului și să rămână pe loc. 2 Oprire incidentală a funcționării unui mecanism, a unui vehicul, a unei instalații etc. provocată fie de un deranjament al unui organ al mașinii sau al vehiculului, fie de lipsa unui material de consum sau de întreținere. 3 (Fam; îe) A lăsa în ~ A pune pe cineva în încurcătură. 4 (Îe) A fi (sau a rămâne) în ~ A se afla într-o situație materială neplăcută. 5 (Îae) A duce lipsă de ceva. 6 (Îae) A nu mai avea bani.