opțiuni
  • info

2 intrări

16 definiții

din care

Explicative DEX

PANZER, panzere, s. n. Tanc german folosit în timpul celui de-al Doilea Război Mondial. [Pr.: panțer] – Din germ. Panzer.

panzer sn [At: STANCU, R. A. II, 374 / P: ~nțer, ~nțări / Pl: ~e / E: ger Panzer] 1 (Rar) Tip de tanc german din cel de-al doilea război mondial. 2 (Pgn; gmr) Tanc.

PANZER, panzere, s. n. Tanc german din cel de-al doilea război mondial. [Pr.: -țer] – Din germ. Panzer.

PANZER s.n. (Germanism) Blindat; unitate de blindate germane din al doilea război mondial. ◊ Panzer division = unitate mecanizată blindată a armatei germane. [Pron. pan-țer. / < germ. Panzer – armură].

PANZER PANȚER/ s. n. tip de tanc german din cel de-al doilea război mondial. (< germ. Panzer)

PÂNZAR, pânzari, s. m. (Înv.) Țesător sau negustor de pânzeturi. – Pânză + suf. -ar.

PÂNZAR, pânzari, s. m. (Înv.) Țesător sau negustor de pânzeturi. – Pânză + suf. -ar.

pânzar [At: BIBLIA (1688), 202/27 / V: (reg) ~zer sm / Pl: (1-2) ~i, (3-4) ~e / E: pânză + -ar] 1-2 sm (Îrg) (Țesător sau) negustor de pânzeturi. 3 sn (Reg) Sul la războiul de țesut pe care se înfășoară pânza țesută. 4 sn (Înv; Mol) Corabie cu pânze.

pânzer sm vz pânzar

PÎNZAR, pînzari, s. m. (Învechit) Țesător sau negustor de pînzeturi. Sînt feciorul unui pînzar, m-am născut în Damasc și mă numesc Mokval. GORJAN, H. II 202. (Cu pronunțare regională) Nu-i bine cînd pînzariul s-apucă de cusut și croitoriul de țesut. DONICI, la TDRG.

PÂNZAR ~i m. 1) înv. Muncitor specializat în producerea pânzei. 2) înv. Negustor de pânză. /pânză + suf. ~ar

pânzar m. fabricant sau negustor de pânzeturi.

pînzár m. Fabricant orĭ vînzător de pînză. S. n., pl. e. Vechĭ. Corabie moldovenească cu pînze (V. caíc).

Ortografice DOOM

panzer s. n. [-zer pron. -țer], pl. panzere

pânzar1 (persoană) (înv.) s. m., pl. pânzari

pânzar1 (persoană) (înv.) s. m., pl. pânzari

pânzar (persoană) s. m., pl. pânzari

Intrare: panzer
  • pronunție: panțer
substantiv neutru (N1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • panzer
  • panzerul
  • panzeru‑
plural
  • panzere
  • panzerele
genitiv-dativ singular
  • panzer
  • panzerului
plural
  • panzere
  • panzerelor
vocativ singular —
plural —
Intrare: pânzar (persoană)
substantiv masculin (M1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • pânzar
  • pânzarul
  • pânzaru‑
plural
  • pânzari
  • pânzarii
genitiv-dativ singular
  • pânzar
  • pânzarului
plural
  • pânzari
  • pânzarilor
vocativ singular
  • pânzarule
  • pânzare
plural
  • pânzarilor
pânzer
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

panzer, panzeresubstantiv neutru

  • 1. Tanc german folosit în timpul celui de-al Doilea Război Mondial. DEX '09 DN
    • 1.1. Panzer division = unitate mecanizată blindată a armatei germane. DN
etimologie:

pânzar, pânzarisubstantiv masculin

  • 1. învechit Țesător sau negustor de pânzeturi. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote Sînt feciorul unui pînzar, m-am născut în Damasc și mă numesc Mokval. GORJAN, H. II 202. DLRLC
    • format_quote cu pronunțare regională Nu-i bine cînd pînzariul s-apucă de cusut și croitoriul de țesut. DONICI, la TDRG. DLRLC
etimologie:
  • Pânză + -ar. DEX '98 DEX '09

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.