6 definiții pentru pantopon


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

PANTOPÓN s. n. Substanță extrasă din opiu sub formă de pulbere brună cu gust amar, solubilă în apă, cu acțiune analgezică similară opiului. – Din fr. pantopon.

PANTOPÓN s. n. Substanță extrasă din opiu sub formă de pulbere brună cu gust amar, solubilă în apă, cu acțiune analgezică similară opiului. – Din fr. pantopon.

pantopon s [At: BIANU, D. S. / Pl: nct / E: fr pantopon] (Far) Substanță extrasă din opiu, care se prezintă ca o pulbere brună, cu gust amar, solubilă în apă, cu acțiune analgezică similară opiului, morfinei etc.

PANTOPÓN s.n. Substanță extrasă din opiu, care se prezintă ca o pulbere albă cu gust amar, folosită ca analgezic. [< fr. pantopon].

PANTOPÓN s. n. substanță din opiu, pulbere albă cu gust amar, analgezic. (< fr. pantopon)


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

Intrare: pantopon
substantiv neutru (N29)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • pantopon
  • pantoponul
  • pantoponu‑
plural
genitiv-dativ singular
  • pantopon
  • pantoponului
plural
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

pantopon

  • 1. Substanță extrasă din opiu sub formă de pulbere brună cu gust amar, solubilă în apă, cu acțiune analgezică similară opiului.
    surse: DEX '09 DEX '98 DN

etimologie: