8 definiții pentru pantomimic


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

PANTOMÍMIC, -Ă, pantomimici, -ce, adj. De pantomimă, ca într-o pantomimă, exprimat prin gesturi. – Din fr. pantomimique.

PANTOMÍMIC, -Ă, pantomimici, -ce, adj. De pantomimă, ca într-o pantomimă, exprimat prin gesturi. – Din fr. pantomimique.

pantomimic, ~ă a [At: STAMATI, D. / Pl: ~ici, ~ice / E: fr pantomimique] 1-3 De pantomimă (2-4) Si: (îvr) pantomicesc (1-3). 4-5 Ca într-o pantomimă (3-4) Si: (îvr) pantomicesc (4-5). 6 Exprimat prin pantomimă (2) Si: (îvr) pantomicesc (6).

PANTOMÍMIC, -Ă, pantomimici, -e, adj. De pantomimă, ca într-o pantomima, exprimat prin gesturi.

PANTOMÍMIC, -Ă adj. De pantomimă; exprimat prin gesturi. [< fr. pantomimique].

PANTOMÍMIC, -Ă adj. de pantomimă. (< fr. pantomimique)

PANTOMÍMIC ~că (~ci, ~ce) Care ține de pantomimă; propriu pantomimei. /<fr. pantomimique


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

pantomímic adj. m., pl. pantomímici; f. pantomímică, pl. pantomímice

pantomímic adj. m., pl. pantomímici; f. sg. pantomímică, pl. pantomímice

Intrare: pantomimic
pantomimic adjectiv
adjectiv (A10)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • pantomimic
  • pantomimicul
  • pantomimicu‑
  • pantomimică
  • pantomimica
plural
  • pantomimici
  • pantomimicii
  • pantomimice
  • pantomimicele
genitiv-dativ singular
  • pantomimic
  • pantomimicului
  • pantomimice
  • pantomimicei
plural
  • pantomimici
  • pantomimicilor
  • pantomimice
  • pantomimicelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)