pantahúză f., pl. e (ngr. pantahúsa, circulară [prescurtat din pantahú parúsa epistoli, „pretutindenĭ prezentă scrisoare”]; pantahóse, spre toate părțile). Cutia în care vechilu aduna baniĭ odinioară. Condică cu care se umblă pe la credincĭoșĭ și se adună banĭ pentru scopurĭ religioase. Fig. Iron. A umbla cu pantahuza, a răspîndi veștĭ orĭ mincĭunĭ pe la toțĭ.