9 definiții pentru panpsihism


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

PANPSIHÍSM s. n. Doctrină potrivit căreia întreaga materie are proprietăți psihice sau de natură psihică. – Din fr. panpsychisme.

panpsihism sn [At: DN2 / Pl: (rar) ~e / E: fr panpsychisme] Concepție potrivit căreia toate elementele naturii ar fi însuflețite și înzestrate cu psihic.

PANPSIHÍSM s. n. Concepție potrivit căreia toate elementele din natură ar fi înzestrate cu psihic. – Din fr. panpsychisme.

PANPSIHÍSM s.n. Concepție idealistă potrivit căreia toate elementele din natură ar fi însuflețite și înzestrate cu psihic. [< fr. panpsychisme, cf. gr. pas – tot, psyche – suflet].

PANPSIHÍSM s. n. concepție idealistă potrivit căreia toate elementele din natură ar fi însuflețite și înzestrate cu psihic. (< fr. panpsychisme)

PANPSIHÍSM n. Concepție conform căreia toate obiectele din natură sunt însuflețite și înzestrate cu psihic. /<fr. panpsychisme


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.


Dicționare enciclopedice

Definiții enciclopedice

PANPSIHÍSM (< fr. {i}; {s} pan- + gr. psykhe „suflet”) s. n. (FILOZ.) Concepție potrivit căreia toate lucrurile din Univers, chiar și fragmentele aparent inerte de materie, sunt înzestrate cu un anumit grad de conștiință. Variate de p. au fost susținute de pythagoricieni, Plotin, Leibniz, Schopenhauer, iar în sec. 20, mai ales, de A.N. Whitehead.

Intrare: panpsihism
substantiv neutru (N29)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • panpsihism
  • panpsihismul
  • panpsihismu‑
plural
genitiv-dativ singular
  • panpsihism
  • panpsihismului
plural
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

panpsihism

  • 1. Doctrină potrivit căreia întreaga materie are proprietăți psihice sau de natură psihică.
    surse: DEX '09 DN

etimologie: