panmieloftizie sf [At: DER / P: ~mi-e / Pl: ~ii / E: fr panmyélophtisie] (Med) Boală a măduvei osoase hematopoetice, provocată de agenți fizici, toxici sau infecțioși, caracterizată prin scăderea până la dispariție a celulelor care fabrică elementele celulare ale sângelui.