opțiuni
  • info

2 intrări

9 definiții

Explicative DEX

PANICAT, -Ă, panicați, -te, adj. (Livr.) Care este cuprins de panică. – Din fr. paniqué.

PANICAT, -Ă, panicați, -te, adj. (Livr.) Care este cuprins de panică. – Din fr. paniqué.

panicat, ~ă a [At: DEX2 / Pl: ~ați, ~e / E: fr paniqué] (Liv) Care este cuprins de panică (1).

PANICA, panichez, vb. I. 1. Tranz. (Rar) A înnebuni, a îngrozi, a scoate din minți pe cineva. 2. Refl. A-și ieși din minți. – Din fr. paniquer.

PANICA vb. I. tr. (fam.) a înnebuni, a scoate din minți, a îngrozi. II. refl. a-și pierde capul. (< fr. paniquer)

Ortografice DOOM

panicat adj. m., pl. panicați; f. sg. panicată, pl. panicate

panica1 (a ~) (a produce panică) vb., ind. prez. 1 sg. panichez, 3 panichează; conj. prez. 1 sg. să panichez, 3 să panicheze (a panica pe cineva)

panica2 (a se ~) (a intra în panică) vb. refl., ind. prez. 1 sg. mă panichez, 3 se panichează; conj. prez. 1 sg. să mă panichez, 3 să se panicheze; imper. 2 sg. afirm. panichează-te; ger. panicându-mă

*panica (a ~) (rar) vb., ind. prez. 3 panichează

panica vb., ind. prez. 1 sg. panichez, 3 sg. și pl. panichează

Intrare: panicat
panicat adjectiv
adjectiv (A2)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • panicat
  • panicatul
  • panicatu‑
  • panicată
  • panicata
plural
  • panicați
  • panicații
  • panicate
  • panicatele
genitiv-dativ singular
  • panicat
  • panicatului
  • panicate
  • panicatei
plural
  • panicați
  • panicaților
  • panicate
  • panicatelor
vocativ singular — —
plural — —
Intrare: panica
verb (VT204)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • panica
  • panicare
  • panicat
  • panicatu‑
  • panicând
  • panicându‑
 singular plural
  • panichează
  • panicați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • panichez
 (să)
  • panichez
  • panicam
  • panicai
  • panicasem
a II-a (tu)
  • panichezi
 (să)
  • panichezi
  • panicai
  • panicași
  • panicaseși
a III-a (el, ea)
  • panichează
 (să)
  • panicheze
  • panica
  • panică
  • panicase
plural I (noi)
  • panicăm
 (să)
  • panicăm
  • panicam
  • panicarăm
  • panicaserăm
  • panicasem
a II-a (voi)
  • panicați
 (să)
  • panicați
  • panicați
  • panicarăți
  • panicaserăți
  • panicaseți
a III-a (ei, ele)
  • panichează
 (să)
  • panicheze
  • panicau
  • panicară
  • panicaseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

panicat, panicatăadjectiv

  • 1. livresc Care este cuprins de panică. DEX '98 DEX '09
etimologie:

panica, panichezverb

etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.